Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a ajuns mai mare decât teritoriul SUA. Cât ar putea dura refacerea

Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a atins în 2026 cea mai mare întindere din ultimul deceniu, pe fondul unui vortex polar neobișnuit de puternic.

Foto: Arhiva Adevărul

Suprafața maximă, de 27,1 milioane de kilometri pătrați, a fost înregistrată pe 18 septembrie, relatează Daily Mail, citând cercetători de la NASA și NOAA.

Este a șaptea cea mai mare gaură de ozon din cei 48 de ani de măsurători, potrivit publicației. La apogeu, a ajuns la aproximativ 90% din suprafața record observată pe 9 septembrie 2000.

Pentru o comparație, suprafața afectată depășește de peste două ori teritoriul Statelor Unite.

Dimensiunile din acest an nu înseamnă însă că refacerea stratului de ozon s-a oprit. Paul Newman, cercetător la University of Maryland și coordonator al echipei NASA care studiază ozonul, explică faptul că, în ultimii ani, gaura sezonieră a început să se formeze mai târziu, un semn al refacerii. În acest sezon, vortexul polar neobișnuit de puternic a prelungit însă procesul de distrugere a ozonului deasupra Antarcticii.

Amy Butler, cercetătoare la laboratorul de științe chimice al NOAA, spune că sistemele meteorologice la scară planetară care se propagă de obicei din atmosfera inferioară și perturbă vortexul au fost deosebit de slabe în august și septembrie. Astfel, vânturile cele mai puternice ale vortexului s-au menținut mai departe de Polul Sud, extinzând zona în care condițiile favorizează distrugerea ozonului.

Variațiile de la un an la altul trebuie privite separat de tendința pe termen lung. Într-un articol publicat în septembrie 2025 de Scientific American, chimistul atmosferic A. R. Ravishankara, de la Colorado State University, explica faptul că, pe drumul spre refacere, sunt de așteptat atât ani mai buni, cât și ani mai slabi. Un singur an nu stabilește o tendință, sublinia cercetătorul.

Ozonul este format din molecule cu trei atomi de oxigen. Stratul de ozon din stratosferă, situat la altitudini de aproximativ 11 până la 40 de kilometri, protejează viața de pe Pământ de radiațiile ultraviolete periculoase, explică Focus. El este afectat de compuși produși de om care conțin clor și brom. Transportați de curenții de aer în stratosferă, aceștia sunt descompuși de radiațiile ultraviolete, iar atomii eliberați participă, în interacțiune cu particulele din nori, la distrugerea ozonului.

Printre substanțele implicate se numără clorofluorocarburile (CFC), folosite cândva pe scară largă în frigidere, aparate de aer condiționat și materiale izolatoare pentru clădiri. Protocolul de la Montreal, convenit în 1987, a dus la eliminarea treptată a CFC, iar ulterior au apărut primele semne de refacere a stratului de ozon de deasupra Antarcticii.

Newman estimează că gaura de ozon din 2026 ar fi putut fi cu aproximativ 3,5 milioane de kilometri pătrați mai mare dacă substanțele care distrug ozonul ar fi rămas în atmosferă la nivelul maxim atins în anul 2000.

Cât ar putea dura refacerea stratului de ozon

Refacerea nu este așteptată în același ritm peste tot. Adevărul relata în ianuarie 2023, pe baza unei evaluări ONU prezentate de The Guardian, că stratul de ozon s-ar putea reface până în 2040 în afara regiunilor polare, până în 2045 deasupra Arcticii și până în 2066 deasupra Antarcticii. Scientific American prezenta aceleași repere în septembrie 2025, precizând că este vorba despre revenirea la nivelurile din 1980.

Evaluarea ONU citată de Adevărul arăta că acordul internațional a contribuit la eliminarea a 99% din substanțele chimice care distrug stratul de ozon. Efectele lor nu dispar însă imediat: David Fahey, expert la NOAA și autor principal al evaluării, avertiza că aceste substanțe pot rămâne în atmosferă aproximativ un secol.